Un peisaj e un peisaj e un peisaj. Însă în darea sa de seamă despre ambiguitatea realității, Wanda Mihuleac mizanscenează un peisaj infinit din reflecții și lumini.
Magnifica obsesie a cinemaului Wandei Mihuleac are de-a face cu imposibilitatea reflexiei perfecte: apa, oglinda, geamăna, niciuna nu se arată ca un dublu ideal al imaginii originale, ci ca o realitate de sine stătătoare, oricât de asemănătoare ar fi. O reconstrucție. În Reconstrucție în peisaj, o pojghiță de sticlă transparentă — un ecran, așa cum îl înțelegem astăzi — juxtapune un peisaj împădurit cu o vagă reflecție sticloasă din spate. Încetul cu încetul, o mână de femeie așază mici oglinzi care deslușesc un cameraman. Atunci când camera se eliberează în sfârșit de realitatea instabilă a reflexiilor și se întoarce panoramic către realitatea „reală”, face un zoom către soarele a cărui lumină aneantizează imaginea, căci realitatea „reală” nu poate fi. La fel ca multe dintre filmele cineastei, nici acesta nu a fost vreodată proiectat în România comunistă. (Călin Boto)
Wanda Mihuleac (n. 1946, București, România) este o pictoriță contemporană, artistă vizuală, gravoare și editoare. A studiat la Universitatea Națională de Artă din București între 1964-1970 și, ulterior, la Universitatea din Paris-1 Panthéon-Sorbonne între 1993-1994. A participat la bienale internaționale și a fost distinsă cu premii atât în România, cât și în Franța. În 2001, a inițiat TranSignum Editions, dedicată publicării unor cărți bibliofile în ediție limitată, însoțite de gravuri, fotografii, lucrări originale și chiar CD-ROMuri. Începând cu 1973, a avut 28 de expoziții solo în galerii din Paris, Marsilia, Taverny, Clichy, Levallois-Perret, Strasbourg, București, Timișoara, Atena, Tokyo, New York, Geneva, Roma, Veneția, Milano, Aachen, Saint-Etienne, La Marsa-Tunis, Liège.