Un studiu ludic de perspectivă cinematografică pe din trei: trei camere de filmat, trei ecrane, Eu, Tu, Martor.
Filmul lui Constantin Flondor este neobișnuit de teoretic pentru orice fel de cinema românesc predecembrist, oricât de experimental am vorbi. Fără a avea rigoarea sobră a cinemaului structural nord-american, este totuși cel mai apropiat exemplu autohton de un cinema al structurii: un experiment cu trei camere și trei ecrane (Eu, Tu și Martor) în care cineastul, alături de colegul Doru Tulcan, testează, joacă și celebrează perspectiva cinematografică, cu ale sale continue centrări și decentrări făcute posibile de camerele portabile („un om = o conștiință vizuală”; „universul vizual = suma conștiințelor vizuale”). (Călin Boto)
Constantin Flondor (n. 1936, Cernăuți, azi Ucraina) este o figură centrală a scenei artistice timișorene, recunoscut pe plan internațional prin activitatea sa în cadrul grupurilor artistice 111, Sigma1 și Prolog, al căror co-fondator este, dar și prin programul artistic educațional bazat pe o abordare experimentală, pe care l-a dezvoltat în 1970 alături de colegii săi de la Liceul de Artă din Timișoara. Constantin Flondor reușește să aducă în prim-plan un tip de practică artistică contemplativă și imersivă, bazată pe o continuă cercetare și analiză a relațiilor vizibile și invizibile dintre structurile organice și geometrie, dintre legile misterioase ale naturii și strictele legi matematice ale științei.