El și ea se întâlnesc din întâmplare la metroul parizian. Sunt, au fost, sau vor fi – sau nu – împreună în această lume fără timp și cu spațiu infinit a metropoemelor.
Neîntâmplător, Sergiu Huzum a început să lucreze la primul său film francez, Metropoem, în timp ce acasă, în România comunistă, Reconstituirea lui Lucian Pintilie, la care a fost operator, făcea istoria, dar mai ales mitologia, celui mai faimos film dizident. Deși transtravul, acel efect al opoziției dintre zoom și traveling-spate, — pe care chiar operatorul l-a brevetat sub această denumire în 1963 — fusese folosit în câteva filme românești, Huzum avea nevoie de un întreg film transtrav, nu doar de un film cu transtrav, iar Radioteleviziunea Franceză i-a oferit șansa unuia. Inspirat de noul roman francez, cineastul sparge Parisul ca întreg cronologic și geografic, și odată cu el și șansa la narațiune clasică, cu început timid și final nefericit, a unui cuplu purtător al întregii angoase a orașului. (Călin Boto)
Sergiu Huzum (n. 1933 – d. 2004) a absolvit IATC în 1956, ca nici zece ani mai târziu să devină o vedetă a Studioului Sahia, prin colaborările cu cineastul veteran Mirel Ilieșiu, dar și prin propriile documentare. Istoria cinemaului și-l amintește mai ales ca operator al primelor filme ale lui Lucian Pintilie, Duminică la ora 6 (1966) și Reconstituirea (1970). În 1963 brevetează procedeul cinematografic al transtrav-ului, obținut prin simultaneitatea zoom-ului și travelling-ului. Este invitat să călătorească la Paris alături de soția sa, poeta Mioara Cremene, pentru a face Metropoem în cadrul Serviciului de cercetare al Radioteleviziunii Franceze, un studio experimental a cărui existență nu a durat mult. Decide să rămână în Franța, unde lucrează pentru mult timp în televiziune, făcând înconjurul lumii pentru reportajele sale. În 1999 publică în România o carte de eseuri, Obiective subiective. Ochiul cineastului priveşte lumea prin cuvinte (Editura Albatros), ca aproape 20 de ani mai târziu, în 2014, Editura Uniunii Cineaștilor din România să publice un alt volum eseistic, Privind lumea prin cuvinte, proiect editorial al Anei Blandiana, Rodicăi Lăzărescu și Romulus Rusan.