Timpul trece repede pentru o mică și tânără familie: curând nu va mai fi mică, copiii cresc, părinții îmbătrânesc, iar această realitate în continuă mișcare, ștearsă și difuză, mai stă uneori la cameră.
Radu Igazság pune pe ecran o problemă teoretică de demult — conștiința fotografică a picturii, conștiința picturală a fotografiei — și o alta afectivă dintotdeauna: salvarea celor dragi de la moarte, măcar prin imagine. Inspirat de noile realisme șaizeciste și șaptezeciste, cineastul face din teorie fundalul emoției pentru o poveste binecunoscută: copiii cresc, părinții îmbătrânesc. Într-atât de cunoscută încât ea nici nu se mai cere a fi spusă, ci doar atătată, căci orice fotografie de familie este o repetare a acestei povești. (Călin Boto)
Regizor de animație, fotograf, profesor universitar, Radu Igazság (n. 1953) este cunoscut mai ales pentru rolul central pe care l-a avut în animația românească optzecistă, mișcare artistică a cărei amintire a îngrijit-o mai apoi prin proiectele sale pedagogice, regizorale, de cercetare ș.a.