O privire neclintită, aproape de cea a unui film documentar, asupra vieții de zi cu zi a Vandei Duarte, o dependentă de heroină din cartierul Fontainhas de la periferia Lisabonei. Primul film al lui Pedro Costa filmat în digital.
No Quarto da Vanda reprezintă asumarea lui Costa de a prezenta o realitate brutală, nefardată, în toată corporalitatea sa, devenind astfel cu adevărat vizibilă, în plină splendoare întunecată. O lume a intimității, a fragilității a două surori (Vanda și Zita Duarte) într-o camera mică, o lume a drogurilor și a disperării, o comunitate de muncitori, vânzători, dealeri, șomeri, casnice, vagabonzi dintr-un cartier pe cale de dispariție. O lume în care și frumusețea își găsește, totuși, locul: în zâmbete, în tuse, în plânsete, în gestul de a oferi flori sau medicamente, în jocul copiilor, în privirile bătrânilor, în lupta tuturor de a rămâne în viață. O lume în care eclipsa totală de Soare din 1999 e privită cu indiferență – adevărata eclipsă se întâmplă în fiecare zi. Cinemaul lui Costa e un cinema care restituie acele comunități mândria, dreptul de a nu-și pierde memoria și identitatea. Fiecare gest sau vorbă a oamenilor reflectă întreaga lor existență, trecut, prezent și speranța unui viitor. Ne va aduce Costa aminte mai târziu, acești oameni sunt aceiași cu cei din fotografiile lui Jacob Riis (How the Other Half Lives), ale lui Walker Evans (Let Us Now Praise Famous Men) sau ale lui Robert Frank. (Cristi Luca)