Ucraina, 1996. Cu 5 luni înainte de interzicerea pedepsei capitale, doi vechi prieteni, un detectiv al poliției și un psihiatru legist, investighează moartea unuia dintre colegii lor. Cu mult timp în urmă, amândoi fuseseră îndrăgostiți de văduva celui decedat.
Debutul excepțional al lui Philip Sotnychenko cristalizează un fenomen care capătă din ce în ce mai mult avânt: o revenire, la rece, asupra anilor nouăzeci — deceniul tranziției post-comuniste. În La Palisiada, această temă permează atât planul narativ, cât și cel estetic — o bună parte din film imită calitatea unei casete VHS, fie că vorbim de reconstituiri (obiect-fetiș al cinemaului blocului estic), fie de scene de tipul fly-on-the-wall care surprind momente cotidiene din viața personajelor principale, o pereche de criminaliști care investighează o crimă din provincie. E ceva în acest film care aduce cu cinemaul lui Jia Zhang-ke, mai ales cu Mountains May Depart (2015), nu atât în temă, cât în felul lăptos în care timpul se așează în interiorul imaginii cinematografică, camera angajându-se într-o observație atât de fină și răbdătoare a realității încât ajunge să frizeze supra-realul sau transcendentul. (Flavia Dima)
Philip Sotnychenko provine dintr-o familie de cineaști și este regizor, producător și co-fondator al Contemporary Ukrainian Cinema, un colectiv de tineri cineaști independenți. A studiat regie de film și televiziune la Universitatea Națională de Teatru, Cinema și Televiziune din Kiev, absolvind în 2016. Scurtmetrajele sale, printre care Son (2015) și Nail (2016), au fost selectate la peste 350 de festivaluri și au obținut zeci de premii. În ultimii ani, Sotnychenko s-a preocupat cu studierea unor arhive pe casete VHS din Ucraina anilor 1990, arhive din care a folosit secvențe pentru debutul său în lungmetraj, La Palisiada (2023).