Un film eseu de coșmar despre istoria soneriei, care-i urmărește inventarea și constantele sale reinventări de-a lungul luptelor pentru drepturile muncitorești din secolul al XIX-lea, al anilor de început ai cinematografiei narative și al culturilor de supraveghere contemporane.
Ce-i aduce laolaltă pe inventatorii soneriilor moderne, pe D. W. Griffith și pe liderii mișcării ludite? Un vis, sau, mai bine spus, un coșmar. În Home Invasion, Graeme Arnfield îmbină amprenta inconfundabilă a lui Harun Farocki (predilecția către imaginea găsită, către multimedialitate, către specularea ilustrației tehnice în termeni foucauldieni) cu un stil de umor totodată livresc și contemporan. Ce rezultă e un extraordinar eseu despre originile societății de supraveghere și ale fobiilor contemporane cu privire la siguranță, dar și un compendiu de forme istorice de rezistență împotriva tehnologizării. Văzute, în cel mai propriu sens, printr-un ochean focalizat, imaginile filmului nu inspiră o frică de posibili hoți, ci tocmai opusul: o frică față de sistemele menite să ne protejeze. (Flavia Dima)
Graeme Arnfield este un artist, regizor și compozitor care trăiește la Londra. Filmele sale utilizează metode ale narațiunii de investigație pentru a explora probleme legate de tehnologie, ecologie și istorie, rezultând, astfel, eseuri senzoriale compuse din imagini în rețea. A absolvit un master în cinema experimental la Kingston University.