Cum poate cinematograful să vorbească despre crimele împotriva umanității, despre violența extremă și despre terorismul de stat fără să le fie complice? De Facto găsește răspunsuri la această întrebare prin intermediul a doi actori, al unui text precis și al unui decor în mod voit restrâns la minimul posibil.
Chestiunea reprezentării atrocității istorice, popularizată îndeosebi de auteuri precum Resnais, Marker și Lanzmann, este una cu care cinemaul se confruntă de mai bine de trei sferturi de veac – iar răspunsurile continuă să curgă, la fel ca și Istoria care generează întrebarea, din nou și din nou, odată cu fiecare moarte nedreaptă, cu fiecare crimă în masă, cu fiecare război, cu fiecare genocid, a căror imagini cinemaul le va reprezenta – însă cum anume? De Facto ne oferă un posibil răspuns: în interiorul unui formalism riguros și foarte precis ni se relevă o modalitate de a reprezenta făptașii crimelor sistematice comise în era contemporană și Weltanschauung-ul lor, fără ca aceeași aceeași violență să fie replicată asupra spectatorului. Esteticul și politicul sunt departe de-a fi poli ai unui binom, ci, dimpotrivă, sunt una și aceeași forță dedicată unui real tur de forță. (Flavia Dima)
Selma Doborac s-a născut în Bosnia și Herțegovina. Locuiește la Viena și lucrează în domeniul filmului eseu, al filmului documentar și experimental, al fotografiei și al artei conceptuale. Între 2002 și 2007, a studiat și a absolvit la Universitatea de Arte Aplicate din Viena, Departamentul Mixed Media Strategies (a studiat cu Bernhard Leitner). Între 2008 și 2012, a studiat și a absolvit la Academia de Arte Frumoase din Viena, Departamentul de Artă și Film (a studiat cu Harun Farocki). A participat festivaluri, expoziții, premii și burse la nivel național și internațional.