Printre amintiri deopotrivă intruzive și căutate, o femeie aude o invocație neliniștitoare ce vine din străfundurile ființei sale. Un strigăt de ajutor enigmatic, care devine treptat inteligibil, o ghidează către rana originară și către copilul din sine, transformându-se în propriul său protector.
Anumite întrebări legate de teritoriul reprezentării încep să devină recurente în cinemaul experimental contemporan. „Cum anume reprezentăm un spațiu abstract?”, sau „Cum putem reprezenta o traumă astfel încât ea să nu fie (re)traumatizantă?”. În All My Scars Vanish in the Wind, Angélica Restrepo și Carlos Velandia găsesc un răspuns încrucișat: folosindu-se de o înfățișare ingenioasă a memoriei afective – o narațiune textuală non-lineară, ce sare între amintiri episodice, dar și o formulă vizuală, care face apel la amintirea spațială și tactilă a unui apartament – co-regizorii reconstituie mărturia unei supraviețuitoare a abuzului domestic, stilistica pointilistă a graficii 3D denotând o senzație de împrăștiere (a gândurilor, a amintirilor, a emoțiilor). (Flavia Dima)
Angélica Restrepo este o cineastă de origine columbiană, care a absolvit Facultatea de Film și Televiziune a Universității Naționale din Columbia. Munca sa se împarte între new media și scenografie. Aceasta a făcut parte și din departamentul de scenografie al filmului Memoria de Apichatpong Weerasethakul și al seriei web Selección Natural.
Carlos Velandia este un curator de film și cineast a cărui activitate se concentrează asupra temelor feminismului, anticolonialismului, animației extinse și noilor tehnologii. Filmele sale au fost premiate în cadrul ZINEBI – International Festival of Documentary and Short Film of Bilbao și New Directors / New Films, și au fost prezentate la festivaluri precum Annecy International Animation Festival, Vancouver International Film Festival și Internationale Kurzfilmtage Winterthur. Lucrările sale au fost expuse și în muzee columbiene, precum Museo la Tertulia, Museo Rayo și la Cinemateca din Bogotá.