Trăim într-un prezent bântuit de fantomele trecutului – rămășițe ale unor viitoruri posibile, dar neîndeplinite, care totuși dăinuiesc într-o formă spectrală ce infuzează deopotrivă discursurile publice/politice și discuțiile private, dar, mai ales, producțiile culturale ale erei în care trăim. Aceste gânduri stau la baza a ceea ce teoreticianul Mark Fischer numea „viitoruri pierdute”, conceptul care a inspirat titlul acestui prim calup al Competiției internaționale de scurtmetraj din acest an. Filmele din Ruins of the Future nu invită atât la o arheologie a acestor viitoruri, cât meditează asupra spațiului pe care ele le ocupă și asupra situării lor, nu în ultimul rând, ideologice. Fie ele plasate într-un cadru urban sau natural, la granița dintre cele două ori în teritorii abstracte sau digitale, aceste filme chestionează contemporaneitatea noastră fragilă și eminamente nostalgică. (Flavia Dima)