Sara se confruntă cu primele semne ale unei boli pe care a moștenit-o de la tatăl ei, care, în stadiul final, le va transforma corpurile în plante. Sara are nevoie de o schimbare majoră. Dar, înainte de asta, ea trebuie să încerce să scape de amintirile violente din copilărie, așa că își vizitează tatăl țintuit la pat și îi spune tot ce nu i-a putut spune până acum.
Mefiența cinemaului pentru ecranul dublu este de neînțeles. Pictura, de pildă, l-a acceptat încă din vremuri primitive, din momentul în care două desene diferite au fost făcute unul lângă altul. Tot atunci s-a născut montajul artistic, pe care cinemaul l-a liniarizat odată cu pretenția de a fi înțeles narativ, nu plastic. Teona Galgoțiu a înțeles că acest fel rar de a face cinema nu are legătură cu simpla fragmentare a imaginii, ci cu extinderea a tot ce poate fi într-o imagine. Astfel, acest coming-of-age abrupt despre oameni care devin plante traduce teoria ecologiei în poezie vizuală, cu timpi și spații neîngrădite. (Călin Boto)
Teona Galgoțiu este regizoare de film și scriitoare. Printre festivalurile la care a participat, fie în cadrul competiției de scurtmetraje, fie al seminariilor, se numără Sarajevo IFF, Oberhausen IFF, Ji.hlava IFF și Shanghai IFF, iar textele sale au fost publicate în antologii și publicații online precum Zona Nouă, Dragă Virginia, Subcapitol, Lighthouse Literary Journal. Face parte din echipa de organizare a Festivalului Super din 2014, festival a cărui miză principală este educația adolescenților prin intermediul artei. Este și fondatoarea platformei Gura Mare, care explorează poezia prin proiecte interdisciplinare, pentru care a primit premiul de experiment poetic „Gheorghe Iova”. În 2020 a debutat cu volumul de poezii „Mă uit înapoi și dispare” la OMG Publishing (Premiul de debut „Iustin Panța”, Cartea de poezie a anului ARCCA).