Un restaurant aproape pustiu în mijlocul unui port. Proprietara, Violeta, visează la o viață care ar fi putut fi altfel. O angajează pe nepoata ei, Maria, o pasivistă radicală care n-are nicio treabă cu motivația sau ambiția. Între treburi casnice și pauze de țigară, cele două vorbesc despre viitor. Pe zi ce trece, ele asistă la o poveste de dragoste care dă să se termine, în timp ce o alta încearcă să se nască.
Pe ecran, orășelul german de port din Sentimental Stories pare cel mai mic și oarecare din lume – unul dintre acelea în care nu se întâmplă nimic. Și nici de-a lungul filmului nu se va întâmpla ceva anume, căci cineasta surprinde tocmai acea stare de grație fragmentată în care totul stă să se întâmple. Cuvintele sugerează, corpurile se încordează, privirile se pierd în gol. Într-o seară de vară, după muncă, câțiva din oamenii locului simt că ceva nu-i bine la viețile lor: stă să se întâmple o despărțire, o plecare la facultate, o idilă queer; răul așteaptă, la fel și binele. Doar că „uneori, e mai bine să nu faci nimic”. (Călin Boto)
Xandra Popescu este scriitoare, curatoare și regizoare. Între 2014 și 2018, a fost, împreună cu artista Larisa Crunțeanu, curatorea Atelier 35, un spațiu de proiecte din București dedicat instalațiilor, performance-ului și artei video. În 2016 a colaborat cu regizoarea Alexandra Bălteanu la scenariul filmului Vânătoare, care a avut premiera la San Sebastian și a câștigat premiul MAX OPHÜLS la Saarbrücken, precum și Premiul Juriului Ecumenic. Este unul dintre inițiatorii D’EST, o platformă de artă video care cartografiază reflecții artistice ale transformărilor post-socialiste. În prezent, studiază regia de film în cadrul Deutsche Film- und Fernsehakademie din Berlin.