La 25 de ani de la nunta părinților săi, o regizoare sapă în filmul nunții lor pentru a descoperi mai multe despre familia ei. Această căutare o va duce însă pe tărâmul nebănuit al secretelor de familie și va trezi amintiri îngropate adânc în memorie.
Dorul cel mai mare e dorul pentru un trecut în care nici nu existam, dar care ne conține automat și pe noi, măcar ca niște potențialități ale viitorului. Andreea Chiper disecă nunta părinților săi ca pe o cronică de familie, căutând piste și detalii ale unor istorii personale care se ascund în gesturi, priviri și lucruri aparent neînsemnate, dar care și-au găsit instinctiv locul în cadru. Obsesiile vizuale kitchoase ale filmărilor de nuntă – zoom-uri pe mese sau dansuri ca-n discotecă – lasă loc introspecției și prospecției, camera video acționând ca un liant între generații și ca mod de a ne proiecta în locuri și timpuri la care altfel n-am avea acces. (Dora Leu)
Andreea Chiper studiază filmul documentar la UNATC și, ocazional, face critică de film. Este redactor-adjunct al revistei studențești Film Menu și moderator la cineclubul afiliat revistei. A lucrat pentru mai mulți ani ca parte din echipa Festivalului Internațional de Film și Drepturile Omului One World Romania. Crede tot mai mult că documentarul va salva cândva lumea. Dansez și eu la nunta părinților mei e primul ei film.