Întorcându-se acasă după o despărțire, un tânăr se trezește într-o cameră goală. Gesturile și acțiunile sale îi umplu singurătatea, iar câteva obiecte îi oferă un confort temporar, până când îl cuprinde un somn adânc. Un vis lucid inițiază un ritual de vindecare.
La stanza lucida este un film despre despărțire și regenerare, despre singurătate, despre spațiul gol și căutările de umplere a acestuia și, deci, a sinelui. Melancolie, tristețe, ruminații ce își găsesc manifestarea în gesturi compulsive, o căutare a trecutului prin obiectele de acasă, a amintirilor de familie – o re-căutare prin memorie. Odată cu întoarcerea în timp, permeând membrana visului, corpul se regenerează. O dublă întoarcere – un vis a cărui desfășurare este inversată, acțiunile încep de la final, iar obiectul acțiunii este reflectat înapoi spre subiect. Filmul Chiarei Caterina este o explorare simbolică și speculativă: chiar dacă somnul este o formă de escapism, el este și o metodă de a procesa emoțiile: o punere pe pauză și o cernere lucidă. (Emilian Lungu)
După ce a urmat studii teoretice de film la Universitatea din Roma și a obținut o diplomă în imagine de film, Chiara Caterina a urmat cursuri postuniversitare în cadru Le Fresnoy. Primul său scurtmetraj, Avant la nuit, a fost premiat și selectat în cadrul mai multor festivaluri internaționale. Scurtmetrajul său Enchantment a fost selectat și premiat în cadrul Săptămânii Criticilor de la Veneția și în multe alte festivaluri de film.