Sadie petrece o noapte lungă așteptând-o pe mătușa sa, fără ca ea să apară. Rănită, ea decide să înceapă o călătorie cu ajutorul bunicului ei: va zbura prin timp și spațiu până în America de Sud. Va înceta să se mai uite la vechile western-uri alb-negru care nu sunt capabile să o reprezinte, iar totul se va simți diferit când va auzi visele altor oameni, visele celor care trăiesc în pădure.
O veche legendă a poporului Cree spune că, demult, un iepure și-a dorit cu disperare să ajungă pe lună, iar singura pasăre care s-a oferit să îl ducă în zbor a fost cocorul. Un zbor magnific, transcendental, al unui cocor încununează cea mai nouă operă a argentinianului Lisandro Alonso, maestru indiscutabil al slow cinema-ului. Putem îndrăzni să extindem aria acestei metafore: Eureka este întocmai acest cocor, luna este istoria cinemaului (de la western-urile lui Ford până la epopeele lui Herzog pe tema colonialismului), iar iepurele suntem chiar noi, spectatorii, lăsându-ne transportați în lumi totodată imposibile și incredibil de familiare. (Flavia Dima)
Născut la Buenos Aires, Lisandro Alonso a studiat timp de trei ani la Universidad del Cine. După ce a co-regizat primul său scurtmetraj Dos En La Vereda în 1995, a lucrat ca asistent de regie și ca sunetist până în 2000. Primul său lungmetraj, La Libertad, a avut premiera în cadrul Un Certain Regard. După ce și-a fondat propria companie de producție, 4L, Alonso s-a întors la Cannes în 2004 cu Los Muertos, care a avut premiera în cadrul Quinzaine des Réalisateurs. Doi ani mai târziu, el și-a completat trilogia cu Fantasma. În 2008 a regizat Liverpool, iar în 2013 Jauja, care a câștigat premiul FIPRESCI în cadrul secțiunii Un Certain Regard.