Dark Adaptation continuă explorarea tehnicilor de optică experimentală pe care Chris Gehman a început-o în Refraction Series (2008). Utilizând materiale simple, de uz cotidian, Gehman produce imagini bogate și surprinzătoare ale unor culori prismatice pure, care aflate în mișcare. Plecând de la experimentele și scrierile științifice ale lui Ibn al-Haytham și Isaac Newton, aceste filme aduc în interiorul cinemaului fenomene optice pe care le cunoaștem din viața de zi cu zi – cum ar fi interferența peliculei subțiri, diviziunea cromatică și refracția prin sticlă. Rezultatele experimentelor din studio ale lui Gehman sunt structurate ca o formă de muzică vizuală, completată de un fundal sonor compus de către muzicianul și compozitorul Graham Stewart. Titlul filmului se referă la adaptarea ochiului uman în condiții de întuneric, acesta devenind mai sensibil în condiții de lumină mai slabă. Lucrând într-un studio întunecat, cu o singură sursă de lumină și filmând pe peliculă reversibilă de 16 mm, Gehman explorează fenomene vizuale la limita perceptibilității, creând analogii pentru ce ar putea să însemne imaginile experimentate cu ochii închiși. Ceea ce propune filmul este că imaginile puternice pot fi generate chiar de către sistemele proprii ale corpului; din acest punct de vedere, Dark Adaptation reprezintă o călătorie interioară de proporții epice.